Am ajuns sa pecetluiesc ultime petale de soare copilaresc in cei mojorati neimpliniti.

Avansez in ginduri mozaice si ma intreb daca ar fi 18 minute deajuns sa-mi astern pe foaie toate gindurile ce ma cuprind. Nu stiu si nici nu as vrea sa ma intereseze. Sunt mult prea multe ginduri criptice, obscure si enervante. Am inteles la figurat ca sunt omnipotenta , ca nu ma leaga nimic de acel prozaic inspamintator ,iar in spate am asigurate multimi de desante . Viata e un lucru mult prea simplu si cit aglomerata in probleme n-as vedea-o , tot toxicoman in ea as inota. Deja e mult prea dificil sa obtin acel sevraj de neclaritati.

Asta sunt eu si nu-mi doresc schimbari incognito. Ma accepti asa cum sunt , pentru ca in lumea ta de m-ai primit, deja iti sunt un ideal. Urmeaza-ma si no sa-ti para rau , e abominabil de dureros sa-ti zic ca esti Totul, Pentru ca intradevar esti nimicul pe care-l cautam abundent.

Iar in cele 8 minute minoritare cu intrgime le dedic singuratatii si solititudinii. Intruchipata in ideal si perfectiune , amagesc din abajurul si ma pitesc in meditatie. Asta era...

Inca o steluta in carnetul meu de prioritati.

DA.