Deprindere, curaj, forta, seriozitate, profunzime, cultura, disciplina, succes...Sunt careva din principalele calitati ale universului incoruptibil si al unei familii calitative. Insa nu este posibil ca viata sa semene perfecta in anturajul sau. Fara si sare si piper , dezordinea predomina. Dar asta e si suntem nevoiti sa acceptam careva dintre calitatile negative, denaturalizate, dar necesare. Nimic nu e perfect, si de ar fi , in cautare cui (sau a ce) ne-am porni? Este simplu sa organizam viata atunci cand stii ce te asteapta si sa intorci armele impotriva timpului, dar nicidecum nu poti opri schimbarile care sunt menite.
Te-ai gandit vreodata ca geanta luxoasa sau simplu frumoasa pe care o poarta domnisoara din fata ta este tot de ce ai nevoie ca sa poti simti fericirea? Probabil ca da, si nu doar geanta. Dar ti-a trecut oare prin cap ca acea domnisoara are geanta mult dorita dar nu si o mama? Ca probabil are masina si casa si bani, dar NU o mama. E fericita ea oare intradevar? Retoric, dar mai exact, stiu raspunsul. Pentru ca la moment m-am simtit cel mai fericit omulean intre spatiu si timp cu o mamica langa mine.
Omul e fiinta cea mai sensibila intre creatii, e cea mai favorizata si nelimitata. De aia cauta negasitul si merge spre neexistent.In viata fiecaruia este si bine si rau, este si bucurie si tristete, dealtfel cum s-ar simti bucuria nestiind de durere. NU este posibil sa fie totul perfect ,omul pare puternic in locurile pe care le domina, dar in univers nu este decat o simpla molecula lange multe altele.
Sub perfuzie abia viata ne arata adevaratale valori, iar in conotatia neagra din dreapta ecranului sta asa zisa "moarte cu coasa". Ne este dat dreptul de a alege intre cele doua extremitati, cum alegem si ce alegem ramane in spatele nostru, dar nu ar fi deloc corect sa invinuim drastic circumstanta in care traim. Totul este dependent de sufletul nostru si de inima pe care Dzeu ne-a dat-o.
Chiar e asa de greu sa dezvoltam o DRAGOSTE continua in ARMONIE?
Am ales sa cladesc viitorul pe dragoste, si nu regret. Ofer si dusmanului dragoste, pentru ca in fond sa inteleaga ca nu-i doresc raul ci o speranta intre noi doi. Tot ce a fost odata ramane cu clipa savarsita. Importanta este constientizarea necesara sufletului de a supravietui intr-un morman de duhuri chinuite si pierdute in larg, spre cautarea eului fantastic,care defapt nici nu exista.
Pot vorbi despre viata la infinit , pentru ca tot ea mia oferit sansa de a gusta din gropile sale mistice pentru a intelege de ce ma ridic. Sunt ferm convinsa ca traiesc cu un scop de undeva de sus si ca trebuie sa traiesc afirmativ dupa care exclamativ . Sa strig ca multumesc pentru tot ce am, desi tind spre mai mult. Sa afirm ca nu-mi pare rau de nimic si viata mi-a oferit sansa de a ma regasi printre acele infinite de suflete pierdute. Nu e frumos? Ba e. Si ma mandresc de tot ce prezinta personalitatea mea si cei ce au creat-o.
ECHILIBRU constant intre minte si suflet. DRAGOSTE eterna intre adevaratul EU si cel fals. ARMONIE intre fapte si gandiri. Totul balansat. Asta caut si lupt sa gasesc. Sa ma gasesc pe mine insumi in locul potrivit, la timpul potrivit. Nu e greu, dar si deloc usor. Ce ma costa?
Nimic.
